Un vulcan, păduri tropicale şi Oceanul Indian care te înconjoară: Île de La Réunion este un paradis al vacanţelor. Însă infrastructura aduce provocări majore pentru logisticieni precum Jimmy Soucramanien. Acum, speranţa stă într‑o autostradă pe mare.

„Planificaţi‑vă o jumătate de oră în plus mâine dimineaţă”, spune în loc de rămas bun Jimmy Soucramanien echipei de la revista „Transport” în prima seară pe insulă. O jumătate de oră în plus? Dar hotelul este la doar cinci kilometri distanţă! Dimineaţa, în drum spre compania de expedieri a antreprenorului de 48 de ani, motivul devine clar: pe şoseaua de coastă de la intrarea spre Saint‑Denis, capitala Île de La Réunion, maximul este viteza de mers pe jos.

„Pentru noi, aşa este în fiecare zi”, spune Jimmy Soucramanien şi zâmbeşte prudent. El are o flotă auto de douăsprezece autovehicule Mercedes‑Benz. Compania sa acoperă aproape orice nevoie de transport de pe insulă. O parte din flota sa livrează mărfuri pentru Poştă, iar o altă parte transportă remorci cu băuturi şi alimente pentru marile lanţuri de supermarketuri. şi materialele de construcţii şi mărfurile vrac se numără printre mărfurile transportate. Jimmy Soucramanien tocmai a adus în flota auto o nouă remorcă cu podea culisantă pentru transportul deşeurilor reciclate.

Traseele camioanelor reflectă varietatea încărcăturilor: şoferii lui Jimmy Soucramanien conduc până în toate locurile de pe insulă unde se poate ajunge cu camionul. „Traficul este întotdeauna o mare problemă”, declară antreprenorul.

„Insula Reunirii”, este traducerea exactă a departamentului francez de peste mări, din mijlocul Oceanului Indian. Până când s‑au stabilit coloniştii francezi aici în secolul al XVII‑lea, insula era nelocuită. De‑a lungul secolelor, au venit locuitori de diferite etnii, de pe toate continentele. Diversitatea şi, mai presus de toate, coexistenţa paşnică reprezintă o parte definitorie a identităţii insulei colective şi, pentru Jimmy Soucramanien, un motiv pentru care merită atât de mult să trăieşti pe insulă.

Aproape o treime din cei 855.000 de locuitori s‑au stabilit în nord‑vestul insulei vulcanice. O adevărată sursă de blocaj este drumul de coastă dintre oraşele Saint‑Denis şi Saint‑Paul, între care se află şi „Le Port” – cel mai important port de pe insulă, poarta de acces spre lume pentru La Réunion. Ceea ce ajunge aici trebuie şi distribuit. şi nu este întotdeauna uşor. În special acum, în timpul recoltei de trestie de zahăr, la traficul normal se mai adaugă şi nenumărate tractoare.

Pentru a face faţă haosului din trafic, Jimmy Soucramanien se bazează pe o staţionare descentralizată a camioanelor sale. El şi‑a poziţionat autovehiculele pe toată insula, astfel încât acestea să fie cât mai aproape posibil de cele mai frecvente zone de utilizare. „Încercăm să menţinem distanţele cât mai scurte posibil.” O altă reţetă: şoferi pe care se poate baza şi o flotă auto puternică, având camioane care le aduc bucurie oamenilor săi.

Antreprenorul în domeniul logisticii îşi pune speranţele şi într‑o construcţie enormă, ce se ridică lângă drumul de coastă. Este cel mai scump proiect de autostradă din istoria Franţei: Nouvelle Route du Littoral.

Printre cei care se bucură deja de noua legătură este şi Gerald Victoire. El este de doisprezece ani unul dintre şoferii lui Jimmy Soucramanien. „Pe şoseaua de coastă, trebuie întotdeauna să ţinem cont de căderile de pietre sau de valurile înalte, însă Nouvelle Route du Littoral ne va proteja de acestea pe viitor”, spune bărbatul de 46 de ani, în timp ce Active Drive Assist permite modelului Actros 1863 Ultimate Racing Edition să ruleze încet, dar sigur.

Drumul este liber, o briză uşoară suflă, marea este liniştită. Greu de imaginat că porţiunea este închisă din motive de siguranţă în jur de 30 de zile pe an. „Pentru traficul de mare tonaj, cea mai importantă rută de aprovizionare este aglomerată, şi nu există alternativă, din cauza zonei muntoase”, declară Gerald Victoire.

Şi Jimmy Soucramanien speră că proiectul va fi finalizat cât mai curând posibil şi este convins: „Noua şosea de coastă va face traficul mult mai sigur.”

Jimmy Soucramanien şi‑a început cariera la mijlocul anilor ’90, ca şofer de autobasculantă. Nu întâmplător: „Tatăl meu, Lucien, a înfiinţat în 1966 o firmă de transport. Eu şi fraţii mei continuăm această tradiţie cu mândrie.” Jimmy Soucramanien nu şi‑a abandonat niciodată pasiunea pentru camioane de‑a lungul anilor, şi oricine vorbeşte cu el simte acest lucru imediat. El îşi configurează întotdeauna singur camioanele şi, atunci când apare un model special exclusiv, nu dă înapoi – aşa cum a făcut recent în cazul Actros Ultimate Racing Edition.

Jimmy Soucramanien a călătorit deja pentru pasiunea sa şi în jurul lumii. De patru ori a vizitat fabrica Mercedes‑Benz din Wörth şi nenumărate târguri de specialitate din Europa continentală – la cel puţin unsprezece ore de zbor distanţă. Un astfel de entuziasm este contagios: şi fiului său de 13 ani, Enzo, îi place să stea în curtea firmei, în spatele volanului, având aceeaşi strălucire în ochi ca şi tatăl său.