Măiestria ingineriei și spiritul de pionierat.

Albert Friedrich este unul dintre părinții fondatori ai Unimog. Direct după cel de-al Doilea Război Mondial, fostul șef al producției de motoare pentru avioane Daimler‑Benz a recunoscut nevoia enormă de tractoare agricole pentru exploatațiile mici și mijlocii din agricultura germană. Pe lângă capacitatea de a se descurca în teren accidentat, în prim-plan se afla posibilitatea de a fi reconfigurat cu ușurință pentru diverse sarcini.

Pe terenul firmei Erhard & Söhne din Schwäbisch Gmünd, începând din 1946, o echipă dedicată, formată în jurul inginerilor Albert Friedrich, Heinrich Rößler și Hans Zabel, a dezvoltat și testat primele prototipuri pentru un astfel de vehicul utilitar. Tot Hans Zabel a fost cel care a transformat denumirea de proiect, puțin greoaie, „Aparat motor universal pentru agricultură”, în abreviera sugestivă „Unimog”.

La sfârșitul fazei de dezvoltare s-a ajuns la un vehicul cu tracțiune integrală, mecanisme de blocare a diferențialului și punți portal, care îndeplinea toate cerințele privind capacitatea de transport și forța de tracțiune și totodată atinge o viteză de 50 km/h. În plus, se puteau monta atașamente pe toate părțile — un avantaj clar în comparație cu tractorul clasic, care oferea o astfel de posibilitate doar la spate. La capitolul motoare, s-a optat pentru motorul OM 636 de la Daimler‑Benz, care, ca motor diesel robust, asigura în același timp o funcționare economică.

În 1948 Unimog a fost prezentat pentru prima dată publicului de specialitate la târgul DLG din Frankfurt. Acolo a avut o primire foarte pozitivă, nu în ultimul rând datorită performanțelor sale convingătoare în teren și pe șosea, ușurinței în utilizare și versatilității sale mari. În același an a avut loc prima producție în serie la uzina fraților Boehringer din Göppingen, care deja furnizaseră piese turnate pentru prototipuri.

Semnul distinctiv al primei serii 70200, din care au fost produse aproximativ 600 de vehicule, este logo-ul Ochsenkopf. Până astăzi există în jur de 120 Boehringer Unimog din acea perioadă — multe dintre ele sunt încă în stare de funcționare.

Din cauza cererii tot mai mari pentru Unimog, din ce în ce mai mult și în afara Germaniei, capacitățile de producție ale Boehringer au devenit curând insuficiente. S-a încheiat un contract de preluare cu Daimler-Benz și în 1951 a început în cele din urmă producția în fabrica de camioane din Gaggenau. Cu doar mici modificări la vehicul, care continua să fie comercializat ca „Unimog 25 PS”, cu noua serie 2010, datorită unor procese de fabricație mai raționalizate, au putut ieși de pe bandă mult mai multe Unimog. Astfel, în primele șapte luni ale anului 1951, la Gaggenau au fost produse deja puțin peste 1.000 de Unimog.

Transmisiile auxiliare îmbunătățite au permis noi posibilități de utilizare în silvicultură, dar și la lucrările de câmp. Astfel, lucrări pentru care anterior erau necesare multe mâini puteau fi realizate brusc de o singură persoană. Au apărut rapid și alte posibilități de utilizare ale Unimog ca vehicul auxiliar pentru pompieri sau în construcția drumurilor.

Începând din 1953, Daimler‑Benz a fabricat la Gaggenau noile serii 400 ale Unimog. În timp ce la U 401 ampatamentul a rămas la 1.720 mm, cu U 402 s‑a introdus o variantă prelungită, cu 2.120 mm. Ambele modele au fost disponibile pentru prima dată cu cabină închisă. Farurile lor marcante i‑au adus seriei curând porecla „Ochi de broască”. Și a existat o altă inovație importantă: din acel moment, în locul capului de bou a fost montată pe capota radiatorului steaua Mercedes‑Benz.

Datorită cabinei închise și posibilității montării suprastructurilor cu benă basculantă acționate pneumatic, pe lângă firmele de construcții, poștă și căile ferate, și administrațiile locale s‑au interesat tot mai mult de Unimog. Vehiculul nu doar că putea fi folosit în sezoanele cu vreme mai blândă pentru o gamă largă de sarcini, dar se preta în plus și ca vehicul perfect pentru deszăpezire iarna. Prin intermediul sistemului pneumatic se putea opera o paletă și mai largă de echipamente montate și remorci.

Calitatea remarcabilă a acestui vehicul polivalent s‑a făcut curând cunoscută: în 1954 Unimog a primit mult‑râvnita plachetă forestieră pentru capacitățile sale de utilizare în silvicultură. Și acesta a fost doar începutul unei lungi serii de premii și recomandări în cele mai diverse ramuri.

Deja în primii zece ani, Unimog a convins prin exact acele argumente care îl caracterizează și astăzi: combinarea unei mari capacități de utilizare în teren cu posibilitatea de a circula comparativ rapid pe șosele, spectrul său larg de utilizare cu nenumărate posibilități de atașare și suprastructură, precum și calitatea înaltă și rezistența componentelor sale.

Creat inițial pentru agricultură, Unimog a pătruns rapid în multe alte sectoare și de atunci a modelat flotele de vehicule din orașe și comune, precum și din silvicultură sau în rândul prestatorilor de servicii. Nu puțini clienți din perioada inițială i-au rămas fideli Unimog până în prezent, de-a lungul generațiilor.